Rezervații naturale

Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina

Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina a fost declarat arie protejată de interes național în anul 2000 și este situat în Munții Șureanu, pe teritoriul administrativ al comunelor Baru, Boșorod, Bănița, Orăștioara de Sus, și Pui, ocupând o suprafață de 38184 ha.Din anul 2007 este protejat atât ca propunere de sit de importanță comunitară, cât și ca arie de protecție specială avifaunistică pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar. Scopul creării parcului natural este protecția și conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic sau pedologic. Parcul natural cuprinde între limitele sale șase din cele mai spectaculoase rezervații naturale ale județului Hunedoara: Complexul carstic Ponorâci-Cioclovina, Peștera Tecuri, Peștera Șura Mare, Cheile Crivadiei, locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peștera Bolii. Totodată aici se află siturile arheologice aflate în Patrimoniul UNESCO de la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor. Site-ul parcului oferă informații despre obiectivele turistice, locurile de cazare și campare și traseele marcate (www.gradiste.ro).

Fundătura Ponorului

Supranumită ”Palma lui Dumnezeu”, Fundătura Ponorului este o depresiune situată la 900 m altitudine, înconjurată de stânci înalte și străbătută de valea sinuoasă a râului Ponor, care taie în două platoul înainte de a intra în stâncă. Aici mai sunt doar câteva gospodării de vară ale localnicilor din satele din împrejurimi, care își aduc olie și vacile la păscut în Lunca Ponoriciului.
Fundătura Ponorului a devenit în ultimii ani unul dintre locurile cele mai fotografiate din România, o destinație căutată de toți fotografii de peisaj.
Accesul spre Fundătura Ponorului se face parcurgând traseul tematic ”Relieful carstic din Munții Șureanu” (www.gradiste.ro/trasee), dinspre satul Federi, dar se poate ajunge și din sens opus, dinspre satul Cioclovina.

Poiana Omului

Situată la sud-est față de Piatra Roșie, Poiana Omului a constituit în antichitate un veritabil „nod” de comunicații pentru zona cetăților din Munții Orăștiei. Este o poiană foarte întinsă, înconjurată de păduri de fag, stejar și brad, cu suprafața de cca 93 ha, cumpănă de ape și loc de nedei odinioară. Din cele mai vechi timpuri, locul aflat la marginea Platoului Luncanilor a fost o răscruce a drumurilor de plai, unde se întâlneau ciobanii care cutreierau acest ținut cu turmele, în transhumanță pe trasele de zeci de kilometri din masivele Retezat și Șureanu. Lângă stâna din poiană pot fi întâlniți adesea cai lăsați să pască liberi. Pe culmile din împrejurimi, Meleia, Tâmpu și Rudele, arheologii au identificat rămășițele unor așezări dacice despre care unii au presupus că au fost folosite ca stâne, nefiind așezări permanente. Poiana este străbătută de un val de apărare de pământ, cu șanț dublu, cu lățime totală de aproape 6 m, ce are ramificații și sinuozități. Lgendele locului spun că aici și-a curmat zilele Decebal pentru a nu deveni prizonierul romanilor. Recent, Poiana Omului a devenit un punct de referință al rutei culturale „Via Transilvanica”.

Vârful Țâfla

Vârful Țâfla (854 m) reprezintă prelungirea sudică a dealurilor Ponoriciului. La poalele sale se află câteva terase dacice întinse, însă s-au găsit și urme materiale aparținând culturii Coțofeni. În zilele senine, de pe vârf se poate vedea până la Târsa, fiind astfel un punct de observație foarte bun. Șaua Țâflei constituie astăzi, ca și în trecut, locul de trecere de la Piatra Roșie la Cioclovina.

Platoul Vârtoapelor

Situat în Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, platoul se desfășoară pe o culme de deal înconjurată de păduri pe care se găsesc o mulțime de doline, ”vârtoapele” care dau numele locului. După jumătatea lunii martie, odată cu topirea zăpezilor, cele 10 hectare ale platoului se acoperă cu covoare de ghiocei ”bogați” (Leucojum vernum), o specie protejată cu flori albe, cu marginea petalelor zimţată şi tivită cu un firicel verde.
Pe platou se ajunge după un urcuș de aproape 2 ore pe o potecă nemarcată ce pleacă din centrul comunei Grădiștea de Munte, sau urmând traseul „Biodiversitatea Munţilor Şureanu” care pornește de la confluența văii Grădiștei cu Valea Rea (www.gradiste.ro/trasee).

Rezervația de zimbri, Hațeg

Rezervația de zimbri de la Hațeg se află în Pădurea Slivuţ, în apropierea orașului Hațeg, și este unul din puținele locuri din Europa unde trăiește zimbrul (bison bonasus). Această specie care a dominat pădurile de foioase din Europa medievală este aproape dispărută. Pădurea Slivuț are o suprafață de 40 ha și reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, păduri de carpeni, stejari și brazi, rest al unor întinse suprafețe de pădure de stejari, dar care au fost defrișate din cauza extinderii activităților agricole specifice pentru zonele colinare de pe rama depresiunii Hațegului. Primii zimbri aduși în rezervația de la Hațeg au fost Podarec și Polonka, aduși în 1958 din Polonia. Peste cinci ani a mai fost adus încă un exemplar, Pumila. Aceștia s-au înmulțit, astfel încât în anul 1979 existau 12 zimbri. În timp, o parte dintre zimbrii născuți la Hațeg au luat drumul altor locuri din România, unde s-au format mai apoi rezervații de zimbri, respectiv Vânători Neamț și Neagra Bucșani. Alti trei zimbri de la Hațeg au fost duși în anul 1966 la București, pentru a fi dați Grădinii Zoologice, iar un an mai târziu, încă doi zimbri au plecat la Pitești. În anul 2002, au fost aduși la Hateg trei zimbri de la Bucșani. Familia de zimbri de la Slivuț – Hațeg a primit ultimul exemplar în anul 2004, pe Roxana. Astfel, în momentul de față există în rezervație un numar de 8 zimbri. În incinta rezervației de la Hateg puteau fi întâlniți și alți reprezentanți ai faunei carpatine, cerbi carpatini, lopătari, capra neagră, urs, mistreț, căprioară, fazani, dar ulterior aceștia au fost duși la diverse grădini zoologice din județ sau din țară sau puși în libertate, pe motiv că rezervația de zimbri nu este autorizată ca grădină zoologică și nu pot fi ținute aici alte animale în afară de zimbri. În prezent, Direcția Silvică Deva, prin Ocolul Silvic Hațeg, deține custodia acestei rezervații naturale.

Geoparcul dinozaurilor

Geoparcul Dinozaurilor este un parc natural ce cuprinde întreaga Țară a Hațegului și care protejază și valorifică natura și cultura acestui spațiu. Geoparcul a fost declarat arie protejată de interes național în 2004. Din anul 2005 a fost acceptat în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală (sub egida UNESCO). Din anul 2007 are în interiorul său o suprafață de 2.3940 ha, protejată sub denumirea de „Situl Strei-Hațeg”, ca sit NATURA 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar. Această arie naturală protejată are un statut special datorită gradului ridicat de locuire care implică o preocupare deosebită pentru dezvoltarea locală. Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural. Factorul care personalizează acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de vârstă Cretacic Superior. Dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg sunt unici în lume, importanța științifică și atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor și a unei reptile zburătoare (Hatzegopteryx), din grupul pterosaurilor.

Vulcanii din Țara Hațegului

Drumul Vulcanilor este un traseu turistic tematic din cadrul Geoparcului Dinozaurilor, Țara Hațegului. Traseul pornește din centrul comunei Densuș, în fața primăriei, pe o distanță de 3 km, după care se împarte în doua trasee secundare: unul care merge spre nord, peste Râul Densuș și al doilea care continuă pe drumul principal spre satul Strei, unde există puncte de observație geologice pentru “pietre care fierb” sau bombe vulcanice “false”. Urmând primul traseu, se va observa contactul dintre vulcani și fundul mării. Cu 70 de milioane de ani în urmă, aici se afla o insulă tropicală, scăldată de apele Mării Tethis și populată de dinozauri pitici. De pe panourile amplasate pe traseu se pot afla mai multe despre rocile vulcanice, modelarea lor în forme de relief sau cum este influențată dezvoltarea vegetației. În aproximativ 30 de minute se ajunge într-un punct de belvedere, de unde se pot vedea satele de pe vale și panorama Țării Hațegului. Poteca trece printr-o pădure de fag unde se pot urmări păsările: ciocănitori, sticleți, cinteze, măcăleandri, gaițe, coțofene sau porumbei de scorbură, iar de pe platou se pot vedea corbi, șoimi sau acvile. Al doilea traseu continuă pe drumul principal spre satul Ștei, având câteva puncte de observație geologice cu obiective precum „pietrele care fierb” sau bombe vulcanice „false”. Bombele vulcanice sunt fragmente de lavă sau roci rupte din coțul vulcanic în timpul exploziei și aruncate în aer. Bombele din acest depozit provin dintr-o lavă andezitică, au forma rotundă și uneori prezintă exfolieri concentrice (semn al unei răciri rapide). Fragmentele mai mici de lavă (sub 6 cm) formeaza lapilli, iar cele mai fine formează cenuși vulcanice. Dimensiunile mari ale bombelor vulcanice observate aici arată că centrul exploziei vulcanice se afla în apropiere, la o depărtare de cca. 20 km, dar poziția exactă a centrului nu a fost încă găsită.

Parcul Național Retezat

Parcul Național Retezat este o arie protejată de interes național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a Biosferei din anul 1979. Parcul Național Retezat se află în partea de vest a Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat-Godeanu. Munții Retezat se remarcă prin spectaculoase creste alpine care depășesc 2000 m și un relief sculptural, precum și cele peste 80 de lacuri glaciare, Lacul Bucura fiind cel mai mare lac glaciar din țară. Retezatul prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre, acesta adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii de amfibieni.

Măgura Uroiului

Rezervația Naturală Măgura Uroiului se află lângă orașul Simeria, la confluența râului Strei cu Mureșul, și este arie naturală protejată de interes național, de tip geologic, dar adăposteşte şi multe plante rare, are o fauna bogată (cunoscută mai ales ca habitat al viperei cu corn) fiind şi culoar de migraţie pentru păsări.
Înălțimea de aproape 400 de metri a acestui deal oferă o excelentă vizibilitate în vest, est și sud, ceea ce explică urmele de locuire databile încă din preistorie. Cercetările arheologice au evidențiat urmele unei fortificații de epocă dacică și resturile unor locuințe din care s-au păstrat vetrele și urmele structurii de lemn.
Din 2014, pe platoul de la baza dealului se organizează festivalul de reenactment ”Dac Fest”.
Măgura Uroiului este locul de desfășurare a unui festival internațional de zbor cu parapanta.