Cetatea dacică Piatra Roșie face parte din sistemul de fortificații și așezări din Munții Orăștiei grupate în jurul capitalei dacice Sarmizegetusa Regia. Se află situată la sud-vest de cetatea regală, pe un masiv stâncos izolat din Munții Șureanu, numit „Piatra Roșie”, înconjurat din trei părți de prăpăstii amețitoare. Cetatea se află pe teritoriul Parcului Național Grădiștea Muncelului-Cioclovina și a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1999, împreună cu cetățile dacice de la Grădiștea de Munte, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Bănița și Căpâlna. Este alcătuită din două incinte fortificate, cu o suprafață însumată de 1,2 ha, construite în etape diferite, și a fost probabil sediul unor personaje de rang înalt. Numeroase terase antropice cu urme de locuire segmentează coasta estică și cea nordică a dealului, dar și dealurile din împrejurimi, demonstrând o intensă locuire a zonei în Antichitate.
De la pensiune, se poate ajunge la cetate pe o potecă marcată care urcă prin pădure pe versantul nordic al dealului (traseu de 30-45 de minute), sau ocolind cu mașina pe drumul comunal asfaltat care se termină pe coama dealului, la postul de pază. De acolo se urcă în cetate doar cu piciorul pe o potecă îngustă, timp de 15-20 de minute.
Situri și monumente de epocă dacică
Cetatea dacică Piatra Roșie
Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia
Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia este situată pe raza localității Grădiștea Muncelului, amplasată la altitudinea de 1.200 m și este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. A fost capitala statului dac și cea mai mare dintre fortificațiile dacice, centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei care cuprindea cetățile Costești-Cetățuie, Blidaru, Bănița, Căpâlna, Piatra Roșie. Aşezarea a fost construită pe mai multe terase amenajate de daci, se întindea pe aproximativ 4,5 km şi era formată din trei părţi principale: fortificaţia, zona sacră şi cartierele civile de vest și est. Fortificaţia dacică avea o suprafaţă de cca. un hectar şi era amplasată aproximativ în centrul aşezării, fiind extinsă în perioada romană. Are forma unui trapez neregulat cu o suprafaţă de 3 hectare, iar zidurile se păstrează pe o înălţime de 1-1,5 m şi au o grosime în general de 3 m. Zona sacră era situată la est de poarta cetății, fiind legată de aceasta printr-o scară monumentală acoperită, cu trepte de calcar. Au fost descoperite şapte temple (două circulare, cinci patrulatere) și un altar, ele fiind grupate pe două mari terase, susţinute de ziduri care au o înălţime de cel puţin 10 m pe unele segmente. În așezarea civilă au fost identificate urmele unor locuinţe, anexe ale lor şi ateliere meşteşugăreşti, hambare.
Cetatea dacica Costești-Cetățuie
Cetatea dacică Costești-Cetățuie este situată pe dealul „Cetățuia”, în satul Costești, comuna Orăștioara de Sus și este inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO. Cetatea este amplasată la altitudinea de 561 m, pe pantele dealului fiind amenajate mai multe terase. Fortificația este formată dintr-un val de pământ cu palisadă care proteja partea superioară a dealului, platoul și o parte din terase. În partea de sud – est, fortificația era dublată de un zid masiv, cu trei turnuri cu „parterul” realizat din blocuri de calcar, care avea mici contraforţi pe latura de sud şi era frânt pe latura de est. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință, unul în partea nordică, iar celălalt în zona de sud. O scara monumentală, din piatră fasonată, cu lățimea de 3 m ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe terasele din jurul platoului au fost descoperite sanctuarele cetății, care constau în șiruri de discuri de piatră de calcar, similare celor de la Gradistea Muncelului – Sarmizegetusa Regia. Cetatea a fost distrusă în timpul războiului din 102 i.Hr, a fost refăcută, și abandonată definitiv în 106 i.Hr.
La Costești-Cetățuie se poate ajunge ușor cu mașina, din satul Costești, până aproape de intrarea în cetate.
Cetatea dacică Blidaru
Este situată la 4 km de localitatea Costești, pe platoul de la sud – vest de comuna Orăștioara de Sus. Cetatea este amplasată la altitudinea de 705 m, și este inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Zona superioară a dealului a fost amenajată de daci, rezultând o suprafaţă relativ plană de circa 6000 mp. Cetatea a fost ridicată în două etape, prima constând într-o incintă relativ trapezoidală, cu ziduri puternice de piatră și patru turnuri patrulatere, intrarea fiind prin turnul de sud-vest. Tot atunci au fost ridicate alte două turnuri, în interiorul și în exteriorul fortificației. Pe parcursul secolului I d.Hr. cetatea a fost lărgită spre vest înglobând turnul din exterior. Pe terasele amenajate au fost ridicate turnuri cu „parterul” construit din blocuri de calcar, într-o tehnică asemănătoare zidurilor cetăţii. Turnurile au funcţionat, probabil, şi ca reşedinţe aristocratice, fiind totodată importante puncte de supraveghere a accesului spre cetate. Urmele unor temple patrulatere de tipul aliniamentelor de coloane au fost găsite la o distanţă relativ mare de incinta fortificată, în punctul Pietroasa lui Solomon (pe o proprietate privată aflată la sud de cetate). Lângă cetate, pe panta dealului, se află o cisternă de apă paralelipipedică.
Accesul la cetatea Blidaru se face din satul Costești, pe o potecă marcată care urcă uneori destul de abrupt prin pădure. Durata de parcurgere a traseului este de circa 1 oră.
Așezarea dacică Fețele Albe
Așezarea de la Fețele Albe este situată pe coasta de sud a dealului Muncelului, fiind despărțită printr-o vale îngustă de înălțimea pe care se află cetatea Sarmizegetusa Regia. Așezarea este dispusă pe terase ameanjate de daci, susținute de ziduri din blocuri de calcar. Au fost descoperite locuințe de mari dimensiuni, cu încăperi concentrice, hambare, ateliere, un sanctuar circular de calcar și conducte de teracotă. Locuințele descoperite au fost distruse în timpul războaielor daco-romane.
La Fețele Albe se ajunge pe o potecă marcată ce pornește de pe Valea Albă, pe drumul spre Sarmizegetusa Regia. Durata traseului, mai abrupt doar pe primul segment, este de circa 1 oră.
Cetatea dacică Bănița
Cetatea dacică Bănița este situată în punctul cel mai înalt al dealului Piatra Cetății, localitatea Bănița, și este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Cetatea, aflată pe un deal aproape conic cu altitudinea de 904 m apăra accesul dinspre sud spre Grădiștea de Munte, și avea un sistem de apărare particular, adaptat condițiilor naturale, fiind alcătuit din ziduri de incintă, turnuri și platforme de luptă, dar și val de apărare, dispuse pe latura nordică a dealului. Intrarea în cetate se făcea prin zona de nord-est. Au fost descoperite câteva plinte de calcar pe una dintre terase, indicând posibila existență a unui templu patrulater.
Poteca de acces este abruptă și greu de reperat, de aceea este de evitat urcarea în cetate.
Cariera dacică de pe Măgura Călanului
Cariera de pe Măgura Călanului a reprezentat principla sursă de calcar exploatată de daci, acest lucru în ciuda distanței mari între carieră și cetățile dacice. De la Măgura Călanului până la Costeşti sunt 20 de kilometri, iar până la Sarmizegetusa Regia sunt aproape 40. Cariera are forma literei L, cu laturile de 600/400 m. Pe Măgura au fost descoperite fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni. Mai multe detalii pe www.magura-calanului.ro.
Troianul de la Ponorici
Deasupra peșterii Cioclovina, pornind de pe dealul Mesteacănului și urmând creasta dealului paralel cu valea Ponoriciului, se află un amplu sistem de fortificații dacice liniare, constând dintr-un val de pământ și piatră cu o lungime de cca 2,5 km. Valul principal este prevăzut cu peste 30 de valuri secundare ridicate oblic față de acesta, „în pieptene”, și, din loc în loc, cu redute semicirculare. Menirea sa era să blocheze accesul spre Sarmizegetusa Regia dinspre Valea Streiului. Distanța în linie dreaptă între fortificații și cetatea Piatra Roșie este de 2.5 km, iar în traseu real, de cca 6 km.