Peştera Cioclovina cu apă se numără printre atracţiile principale de pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina și este formată dintr-o rețea de galerii de 7800 metri lungime, având una dintre deschideri în polia Ponoriciului, iar alta la Cioclovina, sub forma unui portal imens din care apa se revarsă în cascade. Între cele două intrări, sistemul carstic poate fi parcurs doar însoțit de speologi, cu echipament adecvat, fiind necesare mai multe coborâri în rapel, inclusiv printr-un pasaj vertical cu înălțimea de 20 m. Portalul din Cioclovina este ușor accesibil, dar accesul în galerie nu este posibil fără echipament special.
În peştera Cioclovina cu apă au fost descoperite patru straturi paleolitice suprapuse, urme de vetre de foc, fragmente de oase, unelte din cremene, 600 de obiecte de podoabă din metal, câteva mii de mărgele din chihlimbar, ceramică şi sticlă colorată. Mărgelele din chihlimbar și sticlă datează de la finalul epocii bronzului (1350-1200 / 1150 î. Hr.) și sunt parte a unui tezaur de sanctuar ce însumează peste 7600 de artefacte. Este plauzibilă ipoteza că avem de-a face cu un tezaur acumulat treptat, prin depuneri multiple de ofrande într-un spațiu sacru reprezentat de peșteră.
Peșteri și chei
Peștera Cioclovina cu apă
Peștera Cioclovina uscată
Peștera Cioclovina uscată, care reprezintă un etaj superior, fosil, al sistemului carstic Ponorici-Cioclovina cu apă, se află la circa 80 m deasupra acestuia și are o lungime totală de aproape 2 km și o denivelare de 126 m. Este una dintre primele peșteri descrise din Ardeal, fiind menționată în 1873 alături de Peștera Ponorici.
Peștera Cioclovina uscată a fost a doua peșteră din lume în care s-a exploatat guanofosfat, grosimea zăcământului atingând pe alocuri 15 metri. Întregul depozit a fost estimat la 50.000 de tone, din care s-au exploatat între anii 1928-1930 aproximativ 30.000 de tone, excavându-se aproape întreaga suprafață a sedimentului pe o grosime de 8-9 metri. Îngrășământul natural era transportat până la gara Pui cu ajutorul unui funicular lung de 8 km. În timpul exploatării s-a găsit un craniu de femeie, în vârsta de 30-40 ani, de tip Homo Sapiens Fossilis. Cel mai vechi din România, și numeroase oase de urs. Peștera Cioclovina uscată prezintă urme ale locuirii umane vechi de peste 26.000 ani, când Homo Sapiens împărțea habitatul subteran cu Ursus Speleaus. În peștera Cioclovina uscată se găsește cel mai mare monocristal de calcit din țară (113cm) și tot aici a fost descris în premieră mondială un nou mineral fosfatic: ardealitul.
Intrarea naturală a peşterii Cioclovina uscată este rar utilizată, folosindu-se galeria minieră săpată în peretele versantului, închisă azi cu un perete zidit și o poartă metalică pentru a preveni distrugerea stalactitelor și stalagmitelor din interior.
Peștera Șura Mare
Se află pe Valea Pârâului Ponor, pe raza Satului Ohaba Ponor, la baza abruptului Fruntea Mare. Aflată în regiunea protejată a Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, peștera reprezintă și ea o arie protejată, ce a fost explorată pentru prima dată în anul 1929. Peștera are o lungime de aproximativ 4500 metri și o deschidere monumentală de cca. 40 m înălțime și 12 m lățime. Peștera are o galerie activă, unică, de 3.143 m lungime, care este greu de parcurs întrucât zonele uscate alternează cu lacuri, cascade și baricade de bolovani imenși care fac înaintarea dificilă. În prima sală mare, cu tavanul de 40 metri înălțime, au fost descoperite resturi de ceramică neolitică și oase de animale domestice. Aici se găsește și o întindere de apă subterană, Lacul Dorna Mare, cu o lungime de aproximativ 60 metri și o adâncime între 1,8-3 metri, ce îngreunează și mai mult traseul, datorită stâncilor care formează praguri de calcar. Temperatura aerului în peșteră este de 8-10 grade, iar cea a apei de 7-9 grade. De aici, galeria devine plină de imense marmite turbionare pline cu apă, cu pereții sculptați de lingurițe. La circa 2.300 m distanță de la intrare se pătrunde în Sala Mare, cea mai spectaculoasă, pereții acesteia fiind acoperiți cu scurgeri parietale, baldachine de forme și culori diferite, iar podeaua acoperită cu gururi în cascadă. După Sala Mare peștera continuă încă circa 800 m, după care un sifon adânc oprește inaintarea. În peștera Șura Mare se găsește una din cele mai mari colonii de lilieci pitici în hibernare din Europa. Colonia de Pipistrellus, cu aproximativ 34.000 de indivizi, aflată la 350 metri de la intrare, este completată, la înălțimi mai mari de colonii de Miniopterus schreibersi. Turiștii pot vedea doar intrarea monumentală și sala mare de la intrare. Pentru înaintarea în peșteră sunt necesare un echipament special de protecție și experiență speologică.
Cheile Băniței
Cheile Băniței se află pe drumul dintre Petroșani și Simeria (DN 66), la cca 8 kilometri nord de Petroșani în culoarul Bănița-Merișor-Baru, în zona în care Depresiunea Petroșani se unește cu Depresiunea Hațegului din nord. Cheile Băniței sunt sculptate în calcare mezozoice de pârâul Jupâneasa. Cel mai ușor de vizitat este prin apă. Cheile sunt destul de scurte (250-300 metri) dar extrem de spectaculoase, partea cea mai frumoasă a lor fiind tocmai cea de început. Pârâul Băniței a săpat un culoar îngust și pe alocuri ușor meandrat între pereții înalți de calcar alb. De fapt este vorba de o fostă peșteră al cărei tavan s-a prăbușit. În albia râului și în zona inferioară pereții de calcar sunt frumos sculptați și rotunjiți de apele pârâului, care pe alocuri a săpat și câteva marmite extrem de spectaculoase. Pe dealul care se înalță la aproximativ 200 m desupra cheilor, se găsește cetatea dacică Bănița, una dintre componentele sitului UNESCO serial ”Cetățile Dacice din Munții Orăștiei”.
Cheile Crivadiei
Cheile Crivadiei se află în vecinătatea satului Crivadia, în imediata apropiere a monumentului feudal Turnul Crivadiei, pe DN 66 Petroşani-Haţeg, la cca. 17 km. faţă de ieşirea din Petroşani, și alcătuiesc o arie protejată de interes național, situată pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Cheile sunt sculptate la 788 de metri altitudine și au o lungime de peste un kilometru. Spectacolul cheilor este definit, în primul rând, de înălţimea pereţilor verticali, care variază între 70 şi 100 de metri, dar şi de distanţa dintre ei, care creează pe alocuri spaţii înguste de numai 1,5-2 metri. Marmitele au adâncimi de peste 1,5 metri în jumătatea superioară a defileului şi nu există posibilitatea de a se forma poteci pe care să poţi trece. Cheile Crivadiei sunt accesibile doar pe jos.
Peștera Bolii
Peștera Bolii aparține ariei protejate a Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina și este situată în partea de nord a orașului Petroșani, la 6 km de acesta, pe drumul ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, în locul unde se întâlnesc Munții Retezatului cu cei ai Sebeșului. Peștera Bolii este singura peșteră din țară străbătută pe toată lungimea ei de un râu, are o lungime de 455 de metri și este amenajată pentru vizitare. Numele peșterii vine probabil de la familia Bolia care a avut încă din secolul al XV-lea proprietăți de pământ și păduri în zonă. Prin anii ´60 peștera a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu dar ele au fost distruse în timp. Peștera a fost abandonată până de curând, fiind amenajată de către Asociația Ecologică Petroaqua din Petroșani. Peștera începe acolo unde Pârâul Jupâneasa se pierde în pachetul de calcare jurasice printr-un portal spectaculos de 20 m la bază și 10 m înălțime. Galeria principală a peșterii este în general de mari dimensiuni, pe alocuri lărgindu-se în adevărate săli spațioase. Formațiuni de scurgere apar în locurile înalte și pe tavanul galeriei. Pe o lungime de 466 m galeria coboară doar 3 m. La ieșirea din peșteră pârâul poartă numele de Galbina. Ieșirea se face imediat în apropierea căii ferate Petroșani-Hațeg. În peșteră au fost montate podețe care ușurează parcurgerea întregului gol subteran fără pericol. Sala a fost denumită Sala de concert și dans ca urmare a acusticii deosebite de care a dat dovadă, încă din perioada interbelică fiind organizate concerte muzicale aici.
Cheile Jiețului
Cheile Jieţului reprezintă o altă arie naturală de interes național a Văii Jiului, având o suprafaţă de zece hectare. Rezervaţia este situată pe teritoriul oraşului Petrila, pe râul Jieţ. Este străbătută de drumul naţional DN 7A Petroşani-Voineasa care leagă judeţele Hunedoara de Vâlcea. Rezervația se întinde pe o suprafață de 40 km, având un mare potențial turistic, indiferent de anotimp. Importanţa acestei arii naturale protejate se datorează în bună parte frumuseţii peisajului cu versanţi abrupţi ai Parângului, cu chei înguste şi stânci sălbatice. Tot aici se găsesc și o mulțime de peșteri neexplorate dar și multe trasee montane.
