Biserici și mănăstiri

Biserica Rotonda din Geoagiu

Este cel mai vechi edificiu de cult conservat pe teritoriul național, fiind din mai multe puncte de vedere unic în arhitectura medievală religioasă din România. Capela romană din Geoagiu a fost construit din piatra in secolul al 13-lea. Conform legendei, capela a fost ridicata de cruciați la întoarcerea din Ierusalim, și ar fi aparținut nobilimii din familia Akos din Geoagiu. Capela Romanică sau Rotonda din Geoagiu, este o raritate în cadrul arhitecturii romanice din Transilvania datorită planului circular și a materialelor de construcție folosite, precum cărămidă romană refolosită și foarte puțină piatră de râu. Diametrul interior al navei este de 5,5 m iar lungimea (nava și absidă) este de 7,50 m în interior și 9,50 m în exterior. În prezent, este biserica reformată a populației maghiare, dar aici nu se mai oficiază slujbe. Biserica a fost introdusă în circuitele turistice în 2012, prin intermediul unui proiect finanțat de UE și poate fi vizitată, alături de o altă biserică medievală situată în curtea bisericii reformate din parohia Geoagiu.

Biserica din Streisângiorgiu-Călan

Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu este o biserică ortodoxă aflată în localitatea omonimă, în marginea orașului Călan. Construită în stilul romanic, între 1313-1314, pe locul unei biserici de lemn datate între 1130-1140, biserica din Streisângeorgiu este una dintre cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune. Pictura murală interioară se păstrează din trei etape succesive, cea inițială din 1313-1314, fiind refăcută în 1409 si 1743. În secolul XVIII sau XIX bisericii i s-a adăugat o tindă spre vest, care a fost demolată în urma restaurărilor din anii 1970.

Biserica din Strei

Este situată în localitatea Strei, puțin în afara limitelor geografice ale Țării Hațegului. Pe baza unei analogii cu biserica de la Sântămărie Orlea s-a facut încadrarea cronologică la începutul sec. XIV, însă cele mai vechi morminte databile provin abia de la sfârșitul sec. XV. Având în vedere dimensiunile reduse, 6,50 x 4,80 m, pare să fi fost de fapt o capelă cnezială. Turnul, nava și altarul par a aparține unei singure faze de construcție. In sec. XV a fost adăugat un pronaos de piatră pe latura de vest, la care se va renunța spre sfârșitul sec. XVII, atunci când pe latura de nord se va ridica o capelă ce aparține bisericii reformate. Și la această capelă se va renunța spre sfârșitul sec. XIX. În construcția zidurilor s-au folosit piese de epocă romană, unele dintre ele provenind probabil de la o villa descoperită în imediata apropiere a lăcașului creșin. De remarcat este pictura exterioară, din care s-au păstrat câteva fragmente.

Biserica din Densuș

Biserica Densuș, aflată la 10 km de Hațeg, este unul dintre cele mai importante obiective turistice din regiune. Originea și data construcției bisericii sunt controversate. Conform unor opinii, a fost la început un templu roman al Zeului Marte, transformat în biserică în sec. XII-XIII. Alte opinii susţin că era în antichitate mausoleul generalului roman Longinus Maximus a cărui soţie a descoperit religia creștină şi a amenajat în locul mausoleului prima biserică de la nord de Dunăre. Biserica are un aspect neobişnuit, fiind un amestec de stiluri şi materiale. Unele ferestre sunt de fapt racorduri de canalizare romană, zidurile bisericii sunt sprijinite de coloane, altarul este un capac de sarcofag, leii de pe acoperiș erau statui romane, iar multe dintre pietrele masive din ziduri păstrează inscripții antice. În interior se găsește un alt unicat: în icoana Sfintei Treimi, Hristos este îmbrăcat în costum popular românesc.

Biserica din Sântămărie Orlea

Este o biserică reformată-calvină, inițial de rit ortodox, ctitorită de membii familiei Cândea la sfârșitul secolului XIII. Este construită într-un stil compozit, ce face trecerea dinspre romanic, spre gotic. Este compusă dintr-o navă dreptunghiulară, un turn pe fațada de vest și un altar dreptunghiular boltit în cruce pe ogive. Pictura murală din interior este foarte veche și se pot observa trei straturi din etape diferite: primul cuprinde două cruci de consecrație, din faza de construcție a bisericii; al doilea pare a fi opera a unui pictor originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscripție fragmentară la 1311, căruia îi pot fi atribuite picturile din naos; al treilea strat este reprezentat de picturile din altar, ce par a fi opera unui pictor local. În interiorul bisericii sunt păstrate numeroase piese arhitectonice romane, a căror proveniență este cu siguranță Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Mănăstirea Prislop

Mănăstirea Prislop este situată la 13 km de Hațeg, în Țara Hațegului, într-o poiană, la altitudinea de 640 m, fiind înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale până aproape de monument. Mănăstirea a fost ctitorită de Sf. Nicodim. Acesta a copiat la Prislop Tetraevangheliarul slavon pe pergament împodobit cu frontispicii și miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă și Istorie Națională din București. La sfârșitul Evangheliarului a scris o însemnare care dovedește locul și data scrierii: „Această sfântă Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, în anul al 6-lea al prigonirii în Țara Ungurească, la anul de la facerea lumii 6913, 1405” care nu putea fi decât Mănăstirea Prislop la acea vreme, întrucât Sf. Nicodim era în relații bune cu regele Ungariei, Sigismund de Luxembourg.
Comoara cea mai de preț a mânăstirii este, fără îndoială, mormântul părintelui Arsenie Boca, aflat în cimitirul de pe deal. În orice perioadă, pelerinii vin aici in număr foarte mare pentru a se ruga la mormântul celui care și-a dedicat o bună parte din viață îngrijirii mânăstirii și care i-a învățat pe credincioși cuvântul lui Dumnezeu

Biserica de zid din Criscior

Biserica de zid „Adormirea Maicii Domnului” din satul Crişcior este situată în Țara Zarandului și a fost ctitorită de cneazul Balea și soția sa, jupânița Vise, la sfârsitul secolului XIV. De plan longitudinal, cu turn-clopotniță pe vest, biserica conservă pe pereții pronaosului importante fragmente de pictură murală din epoca fondării (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți militari etc.), opera unui maestru român de școală locală. Este construită într-un stil de sinteză, rezultând din îmbinarea unor elemente de tradiție bizantină și gotică, filtrate printr-o viziune populară. Există resturi din „Judecata de Apoi” pe peretele nordic, la exterior (sec.XV). Absida a fost reconstruită și amplificată în sec.XIX.

Biserica din Gurasada

Satul Gurasada (sau Gura-Sada) este menționat documentar încă din anul 1292, dar nu există și date referitoare la înălțarea Bisericii Sfântul Arhanghel Mihail. Cercetările arheologice întreprinse în anii 1977 și 1984 au sugerat faptul că aspectul actual al lăcașului de cult este rezultatul a cel puțin patru etape constructive distincte: faza originară, sec.X-XI; Etapa a doua, sfârșit de sec. XIII; etapa a treia, sec. XIV; etapa a patra, sec. XVIII. Monumentul este încadrat în sfera arhitecturii romanice, singular ca formă în spațiul hunedorean, dar și în zonele învecinate. Întregul ansamblu al bisericii intrigă, cu două turnuri și „extensii” pe de o parte și cealaltă a zonei centrale. Caracterul edificiului este determinat de încăperea centrală formată din patru abside. Două dintre ele sunt ușor alungite iar două semicirculare, toate fiind dispuse în formă de cruce în jurul unui pătrat deasupra căruia se ridică o turlă. Tencuiala Bisericii din Gurasada păstreaza două straturi de pictură veche, unul medieval și altul din epoca modernă. Primul strat de pictură murală a fost finalizat cel mai probabil la începutul secolului al XlV-lea. Acesta este însă prea puțin vizibil deoarece, în secolul al XVIII-lea, când biserica a suferit ultimele transformări notabile, mai precis în 1765, s-a finalizat o altă pictură interioară, de către Ioan Ierodiaconul din Deva și Nicolae din Pitești, la comanda Mariei Tereza, Impărăteasa Austriei. Biserica, reparată în anii 1668, 1905, 1915, 1928, 1960 și 1988-1994, este menționată în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, și pe harta Iosefină a Transilvaniei.

Biserica din Sânpetru

Biserica din Sânpetru este una dintre cele mai renumite biserici medievale de piatră din Țara Hațegului. Biserica a fost ridicată în secolul XIV și este o constructie cu o formă simplă și foarte puține detalii decorative. În zidurile bisericii au fost prinse bucăți din ruinele romane din apropiere. Cea mai deosebită dintre aceste pietre romane este altarul din marmură de la intrarea în biserică, care ar fi fost adus de la un templu roman, inscripția de pe altar fiind închinată lui Silvanus, zeul roman al pădurilor, și a fost ridicată de un funcționar de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, drept mulțumire pentru că fusese înaintat în grad. Biserica poate fi vizitată oricând la exterior.

Biserica Evenghelică Orăștie

Cetatea Bisericii se află în mijlocul centrului istoric al oraşului. Se remarcă cele două biserici care stau una lângă cealaltă în aceeaşi curte, aparţinând unor culte care au coexistat din secolul al XVI-lea în acest oraş: Biserica Evanghelică C.A. (luterană) şi Biserica reformată. Prima construcţie în acest loc a fost o bazilică romană cu un turn de vest, după care a urmat o a doua construcţie, care a fost o bazilică în stil gotic din sec. al XIV-lea. La sfârşitul secolului al XIV-lea şi la începutul secolului al XV-lea se construieşte corul de azi. Din anul 1400 s-au păstrat resturi ale unei sedilii în peretele de sud al corului.

Biserica reformată din Orăștie

Biserica Reformată din Orăştie a fost construită în secolul al XIII-lea în stil gotic, împreună cu zidul cetăţii care înconjoară curtea bisericii, şi este declarată monument istoric. Iniţial a fost biserică romano-catolică, iar în epoca Reformei, aproximativ în anul 1560, a devenit reformată împreună cu parohia.

Biserica ortodoxă din Bretea

Biserica ortodoxă din Bretea Română este situată pe șoseaua ce leagă Hațeg de Simeria, în partea de sud a satului, lângă drumul comunal spre satul Gânțaga. Aici se găsește și cimitirul satului. Nu se cunoaște data construcției bisericii, fiind probabil la mijlocul secolului al XVIII-lea. În anul 1978 credincioșii ortodocși din sat au cumpărat biserica reformată, aflată în stare de degradare după dispariția comunității maghiarilor de religie reformată, și au refăcut-o devenind biserică ortodoxă. Biserica veche, ortodoxă, a rămas în paragină.

Biserica reformată din Peșteana

Perioada de construcție a bisericii este incertă. A fost menționată pentru prima dată în anul 1714. Cele două deschideri de deasupra intrării în turn puteau servi fie pentru apărare, fie pentru a manevra o poartă retractabilă. Lăcașul de cult a fost întreținut de o mică congregație până la sfârșitul secolului XX, dar până în anii 2000 credincioșii au dispărut aproape complet (la recensământul din 1992 mai erau doar 3 reformați).

Biserica Pârveștilor

Este o biserică ţărănească construită în stil medieval. Deşi a fost ridicată în epoca modernă, meşterii care au clădit-o au păstrat tradiţia bisericilor medievale din zonă. Conform legendelor locale, a fost ridicată de o familie de hoţi, care s-au hotărât să apuce pe calea credinţei şi au înălţat biserica pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu că le-a arătat calea cea dreaptă. Numele familiei era Pîrveşti. Farmecul acestei biserici ţărăneşti este dat de vechiul acoperiş din lemn, de finisajul asimetric al ferestrelor şi de motivele geometrice pictate tremurat din pensulă pe exteriorul turnului clopotniţei.

Biserica Sf. Nicolae din Hunedoara

Biserica cu hramul Sf. Nicolae este cea mai veche din orașul Hunedoara. Plasată pe malul drept al Cernei, în apropierea castelului Corvinilor, apariția bisericii este legată de disputa ideologică dintre vlădica Ioan de Caffa și franciscanul Ioan de Capistrano, în urma căreia vechea biserică, probabil de lemn, a fost distrusă. La 1458 regele Matia, „permite sârbilor și valahilor” să construiască o nouă biserică pe locul celei vechi. Actuala pictură poartă amprenta stilistică a sec. XVII, ca urmare a unei restaurări ample, confirmată de textul pisaniei (1654), de deasupra ușii naosului, prin care protopopii Ianas și Nicolae, alături de Vasile și Statie și alți negustori, construiesc și pictează biserica între 1634-1654. Importanța bisericii ortodoxe de la Hunedoara și a capelei castelului a fost sesizată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, având în vedere formele asemănătoare ale altarului poligonal la exterior și semicircular la interior, descrise de bisericile din piatră de la Bârsău, Bata, precum și cele din lemn de la Iarcos, Ghighiseni, Hârșești.

Mănăstirea Colț din Suseni

Biserica Colț este situată în satul Suseni, la 3 km distanță de satul Râul de Mori, pe șoseaua Simeria-Hațeg-Petroșani, și funcționează ca schit de călugări cu hramul „Duminica tuturor Sfinților”. Biserica Colț a fost întemeiată în secolul XIV, și se remarcă prin faptul că avea și rol de apărare, prin poziția strategică și construcția simplă, cu un turn înalt și întărit de contraforturi. Într-un document din 1377 se arată că biserica din Râu de Mori era cedată sătenilor de către familia Cândea, fiindcă o alta fusese deja construită pentru ea în Suseni, unde îşi avea cetatea. In prima jumătate a secolului al XVII-lea, calvinii i-au izgonit pe călugări din mânăstire, care ajunge în paragină. În urma Revoluției din anul 1989, Episcopia Aradului a hotărât să reînființeze viața monahală la Cetatea Colț, dar abia în anul 1995 schitul a căpătat viață, prin formarea primului nucleu de călugări. Din fața turnului se poate vedea Cetatea Colț.

Biserica de lemn din Luncani

Cătunul Luncani, aparținător comunei Boșorod, găzduiește o biserică de lemn închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului; lăcașul, inclus pe lista monumentelor istorice românești ( HD-II-m-B-03361), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa (1805), în anul 1803, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec; clopotul mic, turnat în 1804, confirmă această cronologie. Pereții edificiului, tencuiți la interior, înscriu planul dreptunghiular, cu absida rectangulară, decroșată. Amplei renovări din anii 1935-1940, cu caracter de rectitorire, îi corespunde lărgirea spațiului interior și adosarea turnului-clopotniță robust din dreptul pronaosului, supraînălțat printr-un coif piramidal amplu, învelit în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a folosit țiglă. În 1984, suprafața interioară a pereților a fost tencuită și împodobită iconografic de pictorul Lucian Mara din Deva. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale secolului al XVIII-lea, cât și harta iosefină omit localitatea; pe cea actuală o menționează conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831.