TreKulture Mix 10 cu Alina Manole
5-7 martie 2021
Aproape că nu ne vine nici nouă să credem, dar TreKulture Mix a ajuns la a zecea ediție! Acum 5 ani născoceam un format de eveniment care își propunea să elimine distanța dintre muzicieni și public, să coboare artiștii de pe scenă în mijlocul unui grup restrâns de fani, cu care să petreacă un weekend întreg în mijlocul naturii, pe poteci de munte sau printre ruine de cetăți antice. Mai degrabă o reuniune informală între prieteni decât un spectacol, cu foc de tabără, seri lungi de povești, mâncare gustoasă și un program flexibil, schițat dinainte dar adaptat pe loc în funcție de vreme și de preferințele participanților. Mai mulți artiști de top au acceptat provocarea noastră în acești 5 ani, și fiecare edițe a fost altfel și a fost minunată. Așa cum suntem siguri că va fi și cea de-a zecea, care are ca invitată o artistă cu un stil original și o voce de o sensibilitate rară.
Alina Manole este considerată una dintre cele mai frumoase voci feminine din muzica tânară, este singurul artist care a inventat o planetă muzicală – LUNA PĂTRATĂ – și a deschis calea unui gen muzical nou în România: folk-jazz. Sound-ul diferit şi atmosfera elegantă a muzicii, stilul elevat, piesele ale căror teme pot părea “incomode” celor care trăiesc în convenţii sociale, vocea singulară cu un timbru special, toate acestea se reîntâlnesc în fiecare apariţie scenică şi în fiecare material discografic al artistei. Cântecele Alinei Manole vorbesc despre practica iubirii, despre amante şi divorţuri, într‐un ton ironic și accesibil oamenilor inteligenți, cu simțul umorului. Publicul Alinei, care-i vânează concertele în cluburi sau teatre, este unul elevat, open‐minded, aparte, așa cum sunt și oaspeții pensiunii noastre.
Mixul al zecelea va începe cu o seară dacică și, deși sună previzibil, deoarece ne aflăm la Pensiunea Dacica, totul va fi surprinzător. Pentru că vom avea o cină cu bucate dacice (iar cei care au mai participat la experimentele noastre gastronomice trebuie să se aștepte la rețete noi), vom degusta noul nostru mied dacic Amiază (la Sarmizegetusa), apoi vom viziona un film despre controversatele tezaure dacice descoperite în preajma cetăților și vom povesti despre ele și despre cei care le-au făurit cu Aurora Pețan, doctor în istorie și președinte al Fundației Dacica. Sâmbătă este zi de drumeție și, dacă ați văzut afișul evenimentului, v-ați dat seama că vom merge să vedem și să fotografiem zilioanele de ghiocei care acoperă dealuri întregi la începutul primăverii. Un spectacol natural care ne impresionează în fiecare an: albul naturii renăscute care ia locul albului zăpezii. Apoi, seara, luăm câte o pisică în brațe și urcăm în mansardă s-o ascultăm pe Alina, să cântăm împreună cu ea, să ne amintim de iubirile noastre care au fost sau n-au fost să fie, să facem haz de necazurile noastre caraghioase, să zâmbim și să ne jucăm de-a viața-ascunselea. După cântare, coborâm să ne aruncăm tristețile în focul de tabără și să le umplem locul cu un pahar de vin bun și cu multă prietenie. Duminică dimineața (a se citi ”pe la prânz”, ținând cont de experiența edițiilor trecute), trezim pisicile și le scoatem la plimbare pe deal, spre cetatea Piatra Roșie sau pe Piciorul Alunului, să se vindece de mahmureală și de melancolia serii ce-a trecut.
Cum a fost
Am fost iarăși un grup de prieteni, unii aproape abonați ai evenimentelor noastre, alții pe care i-am cunoscut abia acum, uniți de pasiunea pentru muzică faină, munte și istorie. Vineri seara am experimentat bucate noi cu ingrediente pe care le aveau la dispoziție dacii. Felurile fără carne au fost imaginate și gătite de Alexandra Vișan, iar de cele cu carne s-a ocupat colega noastră, Teodora, desigur, împreună cu restul echipei de la bucătărie. Sâmbătă dimineață am plecat hotărâți să vedem ghioceii de pe Platoul Vârtoapelor. Pe la jumătatea drumului am văzut în zare dealurile acoperite cu zăpadă și ne-am speriat că nu vom putea zări ghioceii, așa că, o parte dintre noi am schimbat destinația și am mers să vizităm Sarmizegetusa Regia. Totuși, câțiva curajoși s-au încăpățânat să urce la Vârtoape și bine au făcut, pentru că acolo era soare, nici pic de zăpadă, iar ghioceii de-abia așteptau să fie fotografiați.
Despre concertul de sâmbătă seara n-o să vă spunem prea multe; e suficient să ascultați înregistrările și să priviți fotografiile Alinei ca să înțelegeți amalgamul de sentimente pe care le-am încercat ascultând-o, și care se reflectă din plin pe chipul ei.
După concert ne-am răcorit și reîncălzit la focul de tabără, am mâncat plăcinte tradiționale poale-n brâu făcute de Rodica, am fript slană la jar și am băut… doar apă de izvor.
Cum ghioceii din Ponorici erau geloși, duminică dimineață am fost să-i salutăm și pe ei, mai ales că unii dintre noi rataseră întâlnirea din ziua anterioară cu florile delicate.
Și-am încălecat pe o șa, și v-am spus povestea… așa și așa.