Cetatea Orăștiei

Imagine: 
Romanian
Cetatea Orăștiei a apărut încă din primul mileniu de după Hristos. A fost o fortificație mai mică pe care migratorii maghiari au numit-o simplu ”Város” (”oraș” - în traducere). Între secolele XI-XII este construit primul edificiu creştin din piatră, Rotonda de la Orăştie. În 1206, diploma emisă de Andrei al II-lea al Ungariei atestă sosirea primilor colonişti saşi, odată cu începerea construcţiei la fortificaţiile de piatră ale Orăştiei. Câţiva ani mai târziu, o nouă diplomă recunoaşte prezenţa unei populaţii autohtone româneşti (blachi) şi pecenege, şi se întăreşte folosirea în comun a pădurilor şi apelor împreună cu saşii, sub autoritatea unui singur jude regal (iudex regium) şi a unui consiliu de 12 juraţi (cives jurati), aleşi din rândurile breslelor locale. Orașul Orăștie este atestat documentar în 1224, fiind un important obiectiv arhitectural și militar. După 1300 când apare o incintă din piatră, întarită după 1347 și protejată de un șanț cu apă. Tot acum se construiește și turnul de intrare, în timp ce restul bastioanelor au fost edificate imediat după anul 1400. Năvălirile turcești din secolul al XV-lea au lăsat urme adânci în istoria cetății, fortăreața fiind în repetate rânduri distrusă parțial sau total.  În anul 1572, principele Transilvaniei Stefan Bathori încredințează cetatea spre grija și paza Universității Săsești din Sibiu, deplângând starea de paragină în care se găsea. Autoritățile au întreprins consolidările necesare astfel încât fortificația putea să facă față unui asediu îndelungat. Documentele atestă funcțiile acestei cetăți prin bastioanele ei: în unul se păstra praful de pușcă, într-altul era locul de tortură al răufăcătorilor, iar altele erau folosite ca hambare și magazii pentru alimente, un altul având amenajat și un cuptor de copt pâine. Cetatea avea porți speciale, prevăzute cu poduri care se ridicau și era de formă rectangulară. Ultima restaurare a cetății a avut loc în anul 1735, după care ea și-a pierdut rolul militar. Șanțul protector a dispărut, fiind umplut cu pământ, iar pe locul său locuitorii orașului și-au edificat case lipite chiar de zidurile cetății.