Biserici și mănăstiri
Biserica Rotonda din Geoagiu
Biserica din Streisângiorgiu-Călan
Biserica din Strei
Biserica din Densuș
Biserica din Sântămărie Orlea
Mănăstirea Prislop
Mănăstirea Prislop este situată la 13 km de Hațeg, în Țara Hațegului, într-o poiană, la altitudinea de 640 m, fiind înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale până aproape de monument. Mănăstirea a fost ctitorită de Sf. Nicodim. Acesta a copiat la Prislop Tetraevangheliarul slavon pe pergament împodobit cu frontispicii și miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă și Istorie Națională din București. La sfârșitul Evangheliarului a scris o însemnare care dovedește locul și data scrierii: „Această sfântă Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, în anul al 6-lea al prigonirii în Țara Ungurească, la anul de la facerea lumii 6913, 1405” care nu putea fi decât Mănăstirea Prislop la acea vreme, întrucât Sf. Nicodim era în relații bune cu regele Ungariei, Sigismund de Luxembourg.
Comoara cea mai de preț a mânăstirii este, fără îndoială, mormântul părintelui Arsenie Boca, aflat în cimitirul de pe deal. În orice perioadă, pelerinii vin aici in număr foarte mare pentru a se ruga la mormântul celui care și-a dedicat o bună parte din viață îngrijirii mânăstirii și care i-a învățat pe credincioși cuvântul lui Dumnezeu
Biserica de zid din Criscior
Biserica din Gurasada
Biserica din Sânpetru
Biserica din Sânpetru este una dintre cele mai renumite biserici medievale de piatră din Țara Hațegului. Biserica a fost ridicată în secolul XIV și este o constructie cu o formă simplă și foarte puține detalii decorative. În zidurile bisericii au fost prinse bucăți din ruinele romane din apropiere. Cea mai deosebită dintre aceste pietre romane este altarul din marmură de la intrarea în biserică, care ar fi fost adus de la un templu roman, inscripția de pe altar fiind închinată lui Silvanus, zeul roman al pădurilor, și a fost ridicată de un funcționar de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, drept mulțumire pentru că fusese înaintat în grad. Biserica poate fi vizitată oricând la exterior.
Biserica Evenghelică Orăștie
Cetatea Bisericii se află în mijlocul centrului istoric al oraşului. Se remarcă cele două biserici care stau una lângă cealaltă în aceeaşi curte, aparţinând unor culte care au coexistat din secolul al XVI-lea în acest oraş: Biserica Evanghelică C.A. (luterană) şi Biserica reformată. Prima construcţie în acest loc a fost o bazilică romană cu un turn de vest, după care a urmat o a doua construcţie, care a fost o bazilică în stil gotic din sec. al XIV-lea. La sfârşitul secolului al XIV-lea şi la începutul secolului al XV-lea se construieşte corul de azi. Din anul 1400 s-au păstrat resturi ale unei sedilii în peretele de sud al corului.
Biserica reformată din Orăștie
Biserica Reformată din Orăştie a fost construită în secolul al XIII-lea în stil gotic, împreună cu zidul cetăţii care înconjoară curtea bisericii, şi este declarată monument istoric. Iniţial a fost biserică romano-catolică, iar în epoca Reformei, aproximativ în anul 1560, a devenit reformată împreună cu parohia.
Biserica ortodoxă din Bretea
Biserica ortodoxă din Bretea Română este situată pe șoseaua ce leagă Hațeg de Simeria, în partea de sud a satului, lângă drumul comunal spre satul Gânțaga. Aici se găsește și cimitirul satului. Nu se cunoaște data construcției bisericii, fiind probabil la mijlocul secolului al XVIII-lea. În anul 1978 credincioșii ortodocși din sat au cumpărat biserica reformată, aflată în stare de degradare după dispariția comunității maghiarilor de religie reformată, și au refăcut-o devenind biserică ortodoxă. Biserica veche, ortodoxă, a rămas în paragină.
Biserica reformată din Peșteana
Perioada de construcție a bisericii este incertă. A fost menționată pentru prima dată în anul 1714. Cele două deschideri de deasupra intrării în turn puteau servi fie pentru apărare, fie pentru a manevra o poartă retractabilă. Lăcașul de cult a fost întreținut de o mică congregație până la sfârșitul secolului XX, dar până în anii 2000 credincioșii au dispărut aproape complet (la recensământul din 1992 mai erau doar 3 reformați).
Biserica Pârveștilor
Este o biserică ţărănească construită în stil medieval. Deşi a fost ridicată în epoca modernă, meşterii care au clădit-o au păstrat tradiţia bisericilor medievale din zonă. Conform legendelor locale, a fost ridicată de o familie de hoţi, care s-au hotărât să apuce pe calea credinţei şi au înălţat biserica pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu că le-a arătat calea cea dreaptă. Numele familiei era Pîrveşti. Farmecul acestei biserici ţărăneşti este dat de vechiul acoperiş din lemn, de finisajul asimetric al ferestrelor şi de motivele geometrice pictate tremurat din pensulă pe exteriorul turnului clopotniţei.
Biserica Sf. Nicolae din Hunedoara
Biserica cu hramul Sf. Nicolae este cea mai veche din orașul Hunedoara. Plasată pe malul drept al Cernei, în apropierea castelului Corvinilor, apariția bisericii este legată de disputa ideologică dintre vlădica Ioan de Caffa și franciscanul Ioan de Capistrano, în urma căreia vechea biserică, probabil de lemn, a fost distrusă. La 1458 regele Matia, „permite sârbilor și valahilor” să construiască o nouă biserică pe locul celei vechi. Actuala pictură poartă amprenta stilistică a sec. XVII, ca urmare a unei restaurări ample, confirmată de textul pisaniei (1654), de deasupra ușii naosului, prin care protopopii Ianas și Nicolae, alături de Vasile și Statie și alți negustori, construiesc și pictează biserica între 1634-1654. Importanța bisericii ortodoxe de la Hunedoara și a capelei castelului a fost sesizată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, având în vedere formele asemănătoare ale altarului poligonal la exterior și semicircular la interior, descrise de bisericile din piatră de la Bârsău, Bata, precum și cele din lemn de la Iarcos, Ghighiseni, Hârșești.
Mănăstirea Colț din Suseni
Biserica Colț este situată în satul Suseni, la 3 km distanță de satul Râul de Mori, pe șoseaua Simeria-Hațeg-Petroșani, și funcționează ca schit de călugări cu hramul „Duminica tuturor Sfinților”. Biserica Colț a fost întemeiată în secolul XIV, și se remarcă prin faptul că avea și rol de apărare, prin poziția strategică și construcția simplă, cu un turn înalt și întărit de contraforturi. Într-un document din 1377 se arată că biserica din Râu de Mori era cedată sătenilor de către familia Cândea, fiindcă o alta fusese deja construită pentru ea în Suseni, unde îşi avea cetatea. In prima jumătate a secolului al XVII-lea, calvinii i-au izgonit pe călugări din mânăstire, care ajunge în paragină. În urma Revoluției din anul 1989, Episcopia Aradului a hotărât să reînființeze viața monahală la Cetatea Colț, dar abia în anul 1995 schitul a căpătat viață, prin formarea primului nucleu de călugări. Din fața turnului se poate vedea Cetatea Colț.
Biserica de lemn din Luncani
Cătunul Luncani, aparținător comunei Boșorod, găzduiește o biserică de lemn închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului; lăcașul, inclus pe lista monumentelor istorice românești ( HD-II-m-B-03361), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa (1805), în anul 1803, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec; clopotul mic, turnat în 1804, confirmă această cronologie. Pereții edificiului, tencuiți la interior, înscriu planul dreptunghiular, cu absida rectangulară, decroșată. Amplei renovări din anii 1935-1940, cu caracter de rectitorire, îi corespunde lărgirea spațiului interior și adosarea turnului-clopotniță robust din dreptul pronaosului, supraînălțat printr-un coif piramidal amplu, învelit în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a folosit țiglă. În 1984, suprafața interioară a pereților a fost tencuită și împodobită iconografic de pictorul Lucian Mara din Deva. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale secolului al XVIII-lea, cât și harta iosefină omit localitatea; pe cea actuală o menționează conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831.