Bastionul Roșu

Imagine: 
Romanian
Bastionul Roșu astăzi muzeu, se află în localitatea Ilia, județul Hunedoara. Cetatea de la Ilia este menționată de documente începând cu mijlocul secolului al XV-lea. Proprietarii săi din secolul al XVI-lea au fost membrii familiei Dienesi, descendenți direcți ai neamului Akos, amintit încă din secolul al XIII-lea în legătură cu acest domeniu. Încă din anul 1468, documentele istorice atestă apariţia unui castellum în proprietatea familiei – o fortificaţie de sine stătătoare, pătrată sau dreptunghiulară, de mici dimensiuni, asemănătoare cu turnurile castrelor romane. Dupa ce turcii au ocupat în 1552 cetatea Lipovei, Ilia a devenit o cetate de graniță. Ca să corespundă noii sale funcții, cetatea a fost fortificată cu un inel de apărare bastionar, iar după stingerea pe linie bărbăteasca a familiei proprietare, domeniul i-a revenit din voia principelui Ștefan Báthory (1571–1586) lui Volfgang Bethlen de Iktár (1530–1590). El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu în 1582 a închegat noua incintă. Acest bastion mai puțin expus și mult mai redus ca dimensiuni, a fost destinat, de la bun început, locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și cu o pictură decorativă exterioară.Bastionul Roşu este un unicat al arhitecturii maghiare în Transilvania. Aici, în 1580, s-a născut viitorul principe al Transilvaniei Gabriel Bethlen. De departe aduce cu renumitele cule boiereşti din Oltenia şi Muntenia. Solid şi impozant, cu zidurile lui groase, de mai bine de o jumătate de metru, Bastionul Roşu tronează în mijlocul unui splendid parc. Evenimentele dintre anii 1658–1661 au schimbat esenţial soarta cetăţii din Ilia. Turcii răspândiţi pe cursul de jos al Mureşului și atacurile permanente ale acestora au determinat comandanţii principatului, în anul 1670 să dispună demolarea celorlalte trei bastioane împreună cu zidurile din piatră ale cetății, ca acestea să nu poată servi drept o bază de operații militare garnizoanei turcești din Lipova, excepţie făcând doar Bastionul Roşu şi clădirea porţii, care nu se putea folosi ca fortificaţie, ci doar ca locuinţă. Bastioanele demolate, ale căror ruine existau încă în prima jumătate a sec. al XVIII-lea, au fost înlocuite de o palisadă de către proprietarii moştenitori. Pe atunci domeniul apartinea deja strănepoților din familia Thököly ai lui Stefan Bethlen. În preajma anului 1678 conacul a fost amplificat de catre Emeric Thököly, viitorul principe al Transilvaniei. Clădirea a fost modificată în secolul al nouăsprezecelea, datorită unei extinderi în stil romantic. Asta pentru că vechiul bastion de colţ a avut, pentru început, o singură sală: încăperea sudică, boltită, care avea şi un şemineu.În prezent Bastionul Roșu a fost reabilitat și găzduiește o expoziţie în memoria principelui Gabriel Bethlen, este în proprietatea Fundației Sfantul Francisc din Deva, și este îngrijit de elevii de la liceul teoretic „Teglas Gabor” din Deva.